In toamna aceea sora mea Cristina intrase in anul I la Contabilitate. Nu stiu cum, dar s-a imprietenit cu cei din gasca lui David. Cel mai probabil i-a gasit in trenul de Predeal cel folosit saptamanal de Floarea de Colt.
Am mers la catarat in Prapastia Ursului. Gasca lui David m-a adoptat pentru cateva ture. Am urcat atunci in manse pe Hornul Frumos, pe Hornul Inghetat si pe Creasta Frumoasa. M-au avertizat ca traseele din Piatra Mare sunt un pic mai grele decat gradul de dificultate mentionat la baza traseului. Eram la primele manse si nu am stiut despre ce este vorba.
David, impreuna cu altii s-au apucat sa confectioneze si sa vanda echipament montan. La ultimul etaj din Magazinul Unirea, in ccoltul de la Nord-Est era o consignatie. Lasau la consignatie marfa si se intorceau dupa bani cand aceasta era vanduta.
David facea alpinism de performanta si avea contacte in afara tarii. Aducea marfa de afara ori de cate ori putea. Dupa ce a strans mai multi bani a inchiriat spatiul de langa consignatie si a deschis magazinul Himalaya. Mi-aduc aminte si acum: o gasca de nebuni urcau pe scari un bustean de 1,5m diametru cu tot cu radacina. Busteanul avea sa devina tejgheaua noului magazin.
Am mai iesit cu gasca in Cheile Rasnoave unde am urcat manse pe Creasa Generalului si pe cele doua trasee din dreapta Surplombelor de Aur. Atunci se mergea la munte cu nasul. Urcam toata gasca in personalul de Predeal si alegeam pe cel mai priceput sa negocieze. Strangea bani de la toti si ii dadea nasului. Cu cat era mai mare gasca cu atat era mai usor de negociat.